30 mai 2008

Big Buck Bunny

Se pare ca nu doar cei de la Pixar sau Disney sunt capabili sa faca animatii interesante. Acum programul Blender da posibilitatea oricui dispune de talent si imaginatie sa realizeze continut 3D la un nivel profi. Consecinta? Un program de animatie open source da nastere unor filme de animatie open source distribuite gratuit pe net. Ideea de open source consta in aceea ca atat programul folosit, cat si tot ce s-a creat (motor grafic, texturi etc) in procesul de realizare a filmului este facut public, deci pus la dispozitia oricui interesat sa le foloseasca pentru propria "distractie". Big Buck Bunny este al doilea proiect al Fundatiei Blender si il puteti viziona mai jos. E teribil de amuzant.



Via Gramo.

Bad planning

Sfarsitul lunii mai ma gaseste in situatia de a nu-mi putea respecta promisiunile ce mi le facusem cu ceva timp in urma. Astfel ca nu voi putea ajunge in urmatoarele locuri:
  • TIFF - festivalul de film de la Cluj era o chestie pe care mi-am propus sa o fac de anul trecut. Incepe azi si nu pot decat sa astept intoarcerea unui prieten ca sa aflu cum a fost. Clujul ramane insa o destinatie spre care vreau neaparat sa pornesc anul asta.
  • SdC nr 14 - am lipsit la nr 13, nu fac prezenta nici la 14, intrucat are loc in duminica votarii.
  • Votarea. 1 Iunie ma va gasi intr-un sat din judet, cu un nume imposibil, facand sondaje exit-poll. Oh what a joy!
  • Masa Critica. Fiind ultima zi de vineri a lunii are loc traditionala plimbare fara motoare. Incerc macar la asta sa ajung. Ar fi prima pe anul asta.

29 mai 2008

Superioritatea femeilor - mit sau realitate?

Nu a durat mult pana cand Cami, fortata de imprejurari sa asculte cele mai misogine si porcoase bancuri rostite de gura unui blogger la o intalnire, sa se hotarasca sa dea o replica gingasa si subtila, exact pe masura ei, adresandu-mi intrebarea ce framanta de un secol cele mai alese minti: "De ce sunt femeile superioare barbatilor?" Iti atrag atentia draga mea ca intrebarea ta contine o afirmatie nedemonstrata inca si imi permit s-o reformulez intr-un fel care sa-mi tempereze orice rabufnire de orgoliu masculin. Asa ca sa zicem cum si de ce ar putea fi femeile superioare barbatilor? Pai superioritatea e un termen atat de general incat nici nu stiu de unde s-o apuc. Asa ca o iau de la radacina. Din cele mai vechi timpuri superioritatea s-a masurat in forta fizica, iar aici nu are rost sa dezbatem decat daca este vreo halterofila prin zona. Atunci imi rezerv dreptul de a urca inaintea ei in autobuz. In schimb daca ma gandesc la aspectul fizic, ei aici e alta poveste, intrucat am vazut destui barbati pierzandu-si capetele dupa vreo fusta mai aratoasa si tot atatea fetiscane folosindu-si farmecele pentru a-si atinge scopul. Aici superioritatea lor ne bate la fundul gol cu toate pretentiile noastre de urmasi ai lui Don Juan/Casanova/orice alt macho. Asa ca o femeie e superioara unui barbat atunci cand stie ce vrea si face parte din categoria "toc inalt si minte brici". Men are suckers for this!
Ar mai fi de zis ca superioritatea covarsitoare a femeilor rezida in abilitatea lor uimitoare de a ramane misterioase si enigmatice pana la sfarsit facand inutila orice incercare de descifrare a mintii lor intortocheate de catre noi. Asta in vreme ce profunzimea analizei lor e egalata doar de naturaletea cu care ne indruga verzi si uscate sau de nepasarea cu care ne trimit la plimbare.
Dar...ne luam si noi revansa!
In incheiere, ca sa imi exprim opinia fara vreun echivoc, va intreb pe toti, oare de ce barbatii nu-si pun intrebarea de ce sunt ei superiori femeilor? Hai ca sunt un pic misogin :p Uite in semn de impacare va amintesc ca motivele superioritatii lor sunt aceleasi motive pentru care le iubim, vorba lui Cartarescu, pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi, si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.

28 mai 2008

Control


"Existenta...ce importanta are? Eu exist in cel mai bun mod posibil. Trecutul meu e acum parte din prezent. Iar prezentul mi-a scapat de sub control." Sunt vorbele rostite de Ian Curtis, solistul trupei Joy Division, in deschiderea filmului biografic, Control, realizat in 2007 de Anton Corbijn despre ascensiunea, instrainarea, izolarea, depresia si moartea sa tragica. L-am vizionat aseara si cu toate ca "povestea" nu are nimic surprinzator in ea, fiind o biografie arhicunoscuta, filmul te ravaseste. Realizat in alb-negru de catre un regizor debutant ce pana acum compilase dvd-uri pentru Depeche, U2 sau RHCP filmul te inunda cu atmosfera gloomy ce-l inconjura pe solist in zilele in care se nastea post-punk-ul in Manchester. Inspirati de numele unui bordel nazist din Varsovia, Joy Division era doar una din nenumaratele trupe britanice care incerca sa urce pe scena muzicala si sa se impuna. Talentul deosebit al baietilor, versurile inspirate ale lui Ian ca si o prezenta scenica deosebita i-au ajutat sa de-a lovitura si sa incheie in contract legendar cu Tony Wilson (semnat cu sangele sau). Pe parcursul activitatii sale muzicale, Ian a inceput sa manifeste crize de epilepsie, ceea ce l-a deprimat si l-a obligat sa treaca pe un tratament "experimental" - de genul celuia in care iei o gramada de pastile pana descoperi care sunt bune - care in plus mai avea si o multime de efecte secundare: somnolenta, ameteala, greata, vedere dubla, mancarimi ale pielii, tulburari mentale. Vorba ceea din lac in put. Combinate cu natura introvertita a starului se poate spune ca soarta ii era pecetluita. Epuizat fizic si psihic ("lumea nu realizeaza cat dau eu pe scena") dezamagit de esecul ca sot si tata, cu inima impartita intre sotia Debbie si amanta Annik, pe 18 mai 1980, Ian Curtis trage cortina chiar inainte de a porni in turneu in U.S. Avea 23 de ani.
Filmul vizionat aseara se bazeaza pe cartea autobiografica a sotiei sale si mi s-a parut deosebit mai ales prin performanta actorilor. Sam Riley, interpretul lui Ian, desi debutant pe marele ecran, este extraordinar. O copie fidela a solistului de la look-ul astenic pana la stilul de cantat (piesele din film sunt cantate chiar de actori) si dansul ciudat al lui Ian care semana cu o criza de epilepsie. Pentru fanii JD Control e un must see iar pentru ceilalti o poveste ce merita cunoscuta.

27 mai 2008

Leapsa cu muzica de film

Ovi e darnic si-mi paseaza si mie leapsa cu soundtrack-uri. Desi cerinta spune de un Top 5 o sa iau exemplul lui Ovi si voi face doua topuri separand un pic original score-urile (compuse special pt un anumit film) de soundtrack-uri (melodii consacrate si folosite in filme), mai ales ca am de unde alege din cei 2 giga de muzica din film.

Original Score
1. In the mood for love - yumeji' s theme
2. Requiem For a Dream - Eternal Light
3. The Last Of The Mohicans - Main Theme
4. Twin Peaks - Main Theme (Angelo Badalamenti)
5. A Fistful of Dollars - Dollars (Ennio Morricone).

Soundtracks
1. Googoo Dolls - Iris (City of Angels)
2. Mick Jagger and Dave Stewart - Blind Leading The Blind (Alfie)
3. U2 - The First Time (Million Dollars Hotel)
4. Dead Can Dance - Host of the Seraphim (Baraka, Vexille, The Mist)
5. The Pogues - Love you 'till the end (Ps. I Love You)

Astea au fost. Leapsa merge la Aikisan si Dora

26 mai 2008

Inca un Palmier


Da prieteni, aseara Romania a mai incasat un Palme D'Or la Cannes. De data asta pentru un scurt-metraj realizat de Marian Crisan si care se cheama Megatron. Nu, nu e ala rau din Transformers, ci e o poveste despre un copil ce locuieste intr-un sat langa Bucuresti si isi serbeaza ziua de nastere la McDonalds. Simplu nu-i asa? Dar cat de deosebit o fi ca sa insface ditamai premiul. Al treilea palmier pentru scurt-metrajele romanesti dupa cel a lui Gopo din '57 si Trafic-ul lui Mitulescu din 2004. Intrucat vitrina noastra de trofee e cam pustie, fiecare noua statueta valoreaza enorm. Iar in ultimii 2 ani am luat 3 numai la Cannes. Felicitari lui Marian Crisan pentru realizare.

Restul premiilor de la cea de 61-a editie a Festivalului de la Cannes nu ne afecteaza prea tare dar o sa le amintesc aici in treacat. Sau le puteti citi aici.

Palmierul cel Mare l-a luat ENTRE LES MURS de Laurent Cante.
Marele Premiu (nu inteleg de ce ii zice asa, probabil ca e o consolare pt locul doi) GOMORRA de Matteo Garrone.
Cel mai bun actor - Benicio del Toro, pentru rolul lui Che Guevarra din pelicula CHE de Steven Soderbergh. Asta trebuie vazut neaparat :)

No 6


Parca vrand sa le dea peste nas celor speriati de prognoza meteo care asteptau ieri sa ploua torential, cu galeata, potop-potop, vremea s-a incapatanat sa ramana frumoasa si insorita astfel incat blogerii timisoreni reuniti la a sasea intalnire s-au trezit singurii clienti ai Irish Pub-ului pret de multe ore. In consecinta s-au comportat ca atare. Desi au avut multe absente, titularii s-au motivat unii pe altii incurajandu-se cu bancuri deochiate si racnind unul mai dihai ca celalalt sub privirile ingaduitoare ale asistentei (Alina si Aditza, gazdele de serviciu). Long story short, in vreme ce lumea frigea un mic si bea o bere la o iarba verde sau lenevea pe vreo terasa, noi, calculatoristii, la adapost de intemperii, jucam darts, bateam cuie, ascultam muzica la tonomat apoi dadeam o raita prin alte baruri in cautare de fise pentru a repeta activitatile respective :).
Echipa a jucat in 10 astazi, deci fara portar, post acoperit insa cu succes de Dora, ulterior de Bloodie, fetele stand pe rand in capul mesei si respingand cu brio toate mingile lansate de baieti. Pe banda dreapta alerga Ovi si cu mine, cot la cot si fredonand impreuna o melodie pana sa ne tempereze Răzvan, suparat ca nu mai vedea mingea. Pe banda stanga Nuzzu o dribla cu succes pe Cami, angajandu-l pe Dan, de ce nu stiu, cand Cristi era mult mai bine plasat si putea inscrie. Pe la jumatatea meciului Dora a iesit din joc amintindu-si ca are de terminat o lucrare de licenta si nevrand sa-si iroseasca inspiratia intr-o partida fara miza. A sosit insa Adi si, cum era deja incalzit, a preluat postul liber si halba plina. Cam asta a fost istoria unei confruntari marcate de nenumarate absente si lipsita de suportul publicului spectator. Legatura in studio.
Am preluat legatura si imi multumesc pt. relatarea extrem de succinta a intalnirii de ieri. Sper draga Cami ca acum voi scapa de comparatia cu dl Usca si voi ramane doar cu cea de emo in disguise (10x Anca :p). Ce-si face omu cu banneru lui...
Ar mai fi de spus si trebuie mentionat ca fetele, de la inceput in minoritate, nu au facut fata nivelului ridicat de misoginism si porcosenie (mai ales pe final) al discutiilor barbatoase purtate de reprezentatntii sexului tare (nu lung si nici gros, asa ca aruncati odata liniarele alea). Dupa Dora, plecata din timp ;)), ne-a parasit si Bloodie, avand de gand sa-si faca siesta in liniste dupa salata ce-o mancase nu sa asculte picanteriile noastre. Ultima blogerita, Cami, desi a rezistat cu stoicism elucubratiilor noastre (elucubratie = combinaţie haotică de elemente absurde, DEX) la un moment dat mi-a tras mie o palma iar lui Ovi o geanta in cap si a dat sa plece bodoganind in sinea ei: "- N-ai cu cine dom-le. Niste tarani! " Am reusit s-o intoarcem comandand un metru de tequilla. Femeile astea...tre sa stii cum sa le iei...ca altfel...
Ma opresc aici cu povestea asta ca n-am de gand sa scriu o carte. Poate la no 7. Pana atunci ... scrieti bine!
Pozele aici.

23 mai 2008

RHCP took a break

Flea si ai lui si-au spus pa pa unul de la altul pentru vre-un an de zile. Oboseala, nevoia de a sta mai mult cu familia, proiecte solo etc. Pai si noi? Mama voastra de egoisti... In anul in care toate trupele tari scot albume noi voi o dati pe odihna si relaxare. Cum ramane cu Can't stop?


Idei bune sau rele?

Citeam prin Agenda de un site, 24Hour Museum, care a facut un sondaj printre vizitatorii sai intrebandu-i care sunt cele mai bune/proaste idei avute de umanitate vreodata. Trec peste irelevanta unui sondaj la care participa vizitatorii unui site de promovare a muzeelor dar ma opresc la rezultatele poll-ului. Potrivit unei jumatati dintre votanti, cea mai proasta idee ever a fost bomba atomica. No shit! Si de ce ma rog? Pentru ca le-a picat in cap japonezilor? Sau pentru 40 de ani de razboi rece? I don't get it... era mai bine un razboi cald, conventional, cu Stalin cucerind intreaga Europa care abia se refacea dupa WWII. Ar trebui sa le multumeasca americanilor ca au realizat-o primii si pot spune acum neingraditi "ce idee proasta". Daca era invers ar fi strigat "Heil Hitler! Ce idee minunata!" E drept ca e o "masinarie infernala" dar a pus capat unui razboi (japonezii chiar ar fi luptat pana la ultimul om) si ne-a deschis calea spre energia atomica, mai ieftina si mai putin poluanta decat arderea de hidrocarburi. Pe locul doi la idei proaste, reality show-ul. Aici sunt total de acord :)) N-am vazut imbecilitate mai mare in televiziune. Ex: familia Salam sau Irinel si Monica. Mai erau unii care considerau cardul de credit o idee proasta. Probabil ca sunt anarhisti antiglobalizare.
La idei bune primeaza roata. Eu ca biciclist ma bucur ca am doua si-i voi fi intotdeauna indatorat stramosului care a luat din pila colturile patratului. Totusi printre votanti nu s-a gandit nimeni sa spuna: "Respect celui care a facut primul foc. Mare om, mare caracter!" Au sarit direct la internet. Mare idee, nu zic nu, dar pana sa te conectezi la retea trebuie mai intai sa bagi un calculator in priza. Doua idei sclipitoare. Prima ne-a usurat munca infinit de mult, a doua ne-a adus energia la botu calului, cum se spune in popor. Mai astept alte idei, bune sau proaste, de la voi.

22 mai 2008

Balcanism multicultural

Prin gratia Mihaelei, redactor-sef la TM24FUN, m-am procopsit si eu cu o invitatie la deschiderea Festivalului Filmului European XII, prima editie organizata la noi de Institutul Cultural Roman. Dupa o cursa de 20 de min cu taxiul prin oras (trebuie facut ceva cu strada Popa Sapca, mai lata, mai scurta, mai adanca, orice ca e infernal) am ajuns la Mall, mi-am capatat morisca (invitatia) si am patruns in sala 5. Au fost cateva cuvinte de bun venit din partea dlui prefect Ovidiu Draganescu, care le-a propus gazdelor de la Cinema City sa tina o sala doar pentru filme europene (saru'mana dom' prefect), apoi dna de la I. C. C. si dl de la Reprezentanta Comisiei Europene in Romania (am o mica problema cu numele) ne-au urat sa vizionam placut.
Filmul de aseara, Lost and Found, era de fapt o colectie de scurt-metraje, sase la numar, provenind din Romania, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Bosnia-Hertegovina si Estonia. Fiind Anul Dialogului Intercultural, evident ca accentul s-a pus pe multiculturalism si pe diversitatea etnica ce ne-o ofera spatiul asta balcano-carpatin.
In primul short, Ritualul (The Ritual), esti invitat la nunta bulgareasca. Masa intinsa in curte, covoarele noi scoase la vedere, vinul si bucatele pe masa, lautari - 2 orchestre, una mai tare ca alta, soacra mare danseaza cu flori in mana, socrul mare invartind un cocos deasupra capului, joc si voie buna, batranii asistand impasibili la tot circul, visand probabil la vremurile cand inca se mai puteau ridica de pe scaun fara ajutor. Totul in cinstea mirilor care nu sunt prezenti. Pentru ca dragul mamii, Georgy, si-a gasit o nevasta frantuzoaica cu care si-a unit destinul pe buza cascadei Niagara. Sa fie fericiti!
Al doilea film, Curcanii nu zboara (Turkey Girl), e opera lui Cristi Mungiu si transpira romanism prin toti porii. Tatiana e o fata tanara si naiva ce traieste cu tatal ei undeva in varful muntelui, in zona Bistritei. Scopul ei in viata e sa-l invete pe curcanul ei drag tot felul de ghidusii, sa distinga patratul de cerc, sa zboare etc. Doar ca, in momentul in care maica-sa bolnava la Bucuresti, are nevoie de o noua operatie, tatal decide s-o trimita singura la capitala cu ploconu pt doctor. "- Dar eu n-am mai fost la Bucuresti, zice fata. - Pai ce io am fost? Intrebi si tu! ii raspunde tatal ofticat." Si pleaca fata cu lapte, oua, vin si ceva dolari plus curcanul in caz ca nu e destul (!). La capitala o ajuta un vechi prieten, militar, care ii explica cum se da dreptu' la portar, la asistenta, la doctor etc. "Tine minte, suta-n dreapta, cincizeci in stanga. Si la doctor ii bagi in plic! Iar de curcan ma ocup eu. Il iei dimineata!" Poate fi povestea oricui, nu-i asa? A fiecaruia si a tuturor in acelasi timp.
Al treilea scurt, Birthday, mai documentaristic, are drept subiect viata a doua pustoaice nascute in acceasi zi in orasul Mostar (Bosnia-Hertegovina) al carui unic pod fusese distrus in '93 in timpul razboiului, rupand zona de vest de cea de est. Desi stau in zone diferite si au nationalitati si religii diferite, fetele au vieti foarte asemanatoare (canta, danseaza, viseaza sa fie ca Jennifer Lopez) iar atunci cand podul reparat se deschide, evenimentul constituie un prilej de a se intalni si a-si sarbatori ziua de nastere impreuna.
Short-ul unguresc, Short Lasting Silence, e creepy rau de tot: sinucigasi, relatii incestuoase la capataiul mamei decedate, bufnite, caini si multa ploaie. Insa mi-a placut :))
Al cincilea, Fabuloasa Vera (Fabulouse Vera) e o comedie cu happy end venita de la vecinii nostri sarbi. Vera e o fosta stewardesa, actualmente controlor de bilete intr-un tramvai, care se confrunta intr-o zi fierbinte de vara cu un sac de probleme. E pe cale sa intarzie la croitor ca sa-si ia rochia pentru aniversarea "a o suta de ani de la absolvire", unchiul e amnezic si n-are cu cine sa-l lase asa ca-l plimba cu tramvaiul, fiica vrea sa fuga in lume cu un cubanez cunoscut de 3 zile, vatmanul e un sictirit, mai pierde si banii de pe bileltele vandute iar in momentul in care preia conducerea tramvaiului ca sa ajunga mai repede, ramane fara frane. Finalul e fabulos, eroina intalnidu-si sortitul in persoana unui politai vaduv care face goblenuri in timp liber :)).
Ultimul short era o animatie din Estonia, Gene+Ratio, pe care insa nu l-am mai vazut grabindu-ma sa ajung la concertul Byron din Bunker.

20 mai 2008

22 de petale


Când te-am văzut zâmbind întâia oară,
În ochi te-am privit - o petală îţi zboară.
Erai ca o floare aprinsă de soare,
Te-am atins. Acum alta-ţi pluteşte spre zare.

A treia petală mi-ai dat-o voit.
Ai pus-o la buze, apoi mi-ai şoptit:
- Te-ncumeţi? - Desigur, am zis
Cu încrederea oarbă ce-o ai doar in vis.

A patra s-a dus când mergeam noi de mână
Sub bolte ascunse de raze de lună.
Şiret te-am împins într-un mic ascunziş
Şi te-am atacat sărutand cam pieziş.

La restaurant când am mers prima dată
O petală a ramas lângă nota de plată.
Iar la film când ne-am dus, şefa de sală,
În loc de bilet ţi-a smuls o petală.

În noaptea în care-am dormit împreună
Petale am găsit - cinci într-o mână.
Păreai fericită, şi chiar îmi zâmbeai,
Dar eu stiam că doar 11 mai ai.

Zile au trecut, şi nopţi între ele,
Tu, floare de soare trăiai clipe grele.
Deşi refuzam să mai iau vreo petală
Pe zi ce trecea tu erai tot mai goală.

Din douăjdouă de raze de soare,
Galben-aprinse petale de floare,
Mai stă pe tulpina subţire si dreaptă
Una stingheră, nici vie, nici moartă.

Azi dimineaţă, în zori, m-am trezit
Şi-o adiere de toamn-am simţit.
Am vrut să te-ating pentru ultimă oară
Dar tu ai zburat pe fereastră, afară.

Din casă am ieşit, am luat-o la fugă
Cu inima ghem şi mintea fărâmă,
În suflet cu spini - ce floare nebună! -
Şi-n buzunar c-o petală de lună...

Floare rară, te aştept la primăvară!

19 mai 2008

Cehia si Slovacia in imagini

Am revenit in sfarsit cu pozele promise din expeditia Praga. Sorry ca v-am lasat sa asteptati atat dar a fost nevoie sa le adun si sa le sortez pt a pune doar cele mai reusite din cele vreo 1500 facute :).


18 mai 2008

Festivalul Filmului European 2008

Intre 21-23 mai se desfasoara (si) in Timisoara a 12-a editie a Festivalului de Film European. Daca in trecut lumea se inghesuia in vechile sali de cinema, anul acesta organizatorii au ales, nici ca se putea altfel, modernul complex din Mall, Cinema City. Asta cu riscul de a-i pierde pe cinefilii alergigi la spoiala glamoroasa din vitrinele pe care arhitectura spatiului te obliga sa le inconjori cu o logica fina de brand. Un pasionat de film insa nu se da batut de niste scari rulante si se gandeste doar la recompensa ce-o va primi prin vizionarea unor creatii de marca ale cineastilor europeni. Ne vedem pe-acolo.

Programul:

Miercuri, 21mai
19:00 - Deschiderea Festivalului. Proiectia filmului Lost and Found - colectie de sase scurt metraje intre care si "Curcanii nu zboara", a lui Cristian Mungiu.

Joi, 22 mai
17:00 - Ghetto (2006), Lituania;
19:30 - La vida perra de Juanita Narboni (2005), Spania;
21:30 - Mio fratello è figlio unico (2007), Italia;

Vineri, 23 mai
17:00 - And along come tourists (2007), Germania;
18:45 - La graine et le mulet (2007), Franta;
21:30 - Short Circuits (2007), Slovenia.

17 mai 2008

Cu ochii pe Emo

Toata treaba asta devine de-a dreptul ridicola. Citesc in Ziua de Vest: "Comisarul-şef Săndel Palade, şeful poliţiştilor timişeni, declară război deschis membrilor curentului Emo. Acesta a constituit, ieri, la Timişoara, o echipă specială formată din 12 ofiţeri care vor monitoriza non-stop liceeni emo. Echipa anti-emo este coordonată chiar de către şeful Poliţiei Timiş. Ofiţerii care vor sta pe urmele 'liceenilor neînţeleşi' provin din toate compartimentele Inspectoratului de Poliţie Timiş." ECHIPA ANTI-EMO. Rolul ei este de a depista eventualele fapte anti-sociale ale membrilor curentului emo. Da, daca nu cumva e bretonul prea lung si le intra in ochi, ori daca si-au asortat machiajul cu baschetii? E o gluma cumva? Au si pregatire anti-tero? Au antrenament special pentru a le zadarnici siretilor emo-kids planurile si tentativele de sinucidere? In fine, nu-i apar dar nici nu-i blamez pe zapacitii astia emotivi. Nici nu stiu cum sa reactionez. Pe de o parte mi-e mila de ei, de problemele reale pe care le au, pe de alta imi vine sa le trag cativa pumni in cap pentru calea aleasa ca sa scape de ele. Sa intre intr-un curent tampit de "neadaptati dar cool" sperand ca in compania altora ca ei le va fi mai bine. Si apoi isi taie venele. Puisorul ii "iubeste" tare mult, si chiar ii indeamna sa nu mai astepte. Eu nu sunt asa radical, dar toata mediatizarea asta imi face greata. Din cauza unor cazuri speciale de pusti dezechilibrati care probabil s-ar fi sinucis chiar daca nu auzeau vreodata cuvantul emo, se ajunge la speculatii de genul muzica emo indeamna la sinucidere, sau incepi sa-i arati pe strada pe aia cu paru-n ochi: uite-un emo, uite-un emo. Iar acum avem Echipa Anti-Emo. Ce urmeaza? Scoaterea lamelor de pe piata? Saltele gonflabile in jurul blocurilor? Emo-baby-sitting?
Copii sau tineri cu probleme au existat si vor exista tot timpul. La fel si sinucideri aparent inexplicabile. Dar chiar toti asculta My Chemical Romance si Fall Out Boy(care imi plac de altfel) sau cine stie ce trupe asemanatoare? Sau e doar o facatura mediatica. "A sarit unu in cap. Era emo. Nu s-a putut face nimic." As vrea sa aud si eu la stiri ceva de genu: "S-a aruncat un fraier de pe pod si ultimele sale cuvinte au fost 'Sa moara toti dusmanii mei!"

Yahoo.ro


Prin toamna ar trebui sa ne asteptam la lansarea portalului Yahoo! in limba romana. Asa ne anunta Darren Patterson, business development director pe Yahoo! Europe si cel care se ocupa de acest proiect. Mirarea mea vine doar cand ma gandesc ce le-a luat atata timp? Rivalii Google au facut miscarea asta de ceva ani buni. Dar poate cele 2 companii sunt rivale aici doar in ce priveste motorul de cautare (unde Google conduce) in vreme ce ca portal de continut Yahoo nu are rival, MSN fiind slab accesat. Plus ca romanii o rup bine cu engleza si nu s-au plans niciodata. Totusi, 8 milioane de conturi de mail si 7 milioane de YM ar fi trebuit sa grabeasca procesul, cel putin din respect pentru utilizatori. In fine, un pas important a fost facut prin numirea bloggerului Bobby Voicu drept comunity manager responsabil de legatura companiei cu comunitatea careia i se va adresa viitorul continut al sitului. sper sa identifice cum trebuie nevoile acesteia si sa le implineasca pe viitorul portal Yahoo.ro. Se asteapta in viitor si un Messenger in romana.

Sursa: ZiarulFinanciar

15 mai 2008

Sa vizitam Egiptul

Dupa 20 de ani, Muzeul Banatului si-a reintregit patrimoniul prin recuperarea obiectelor din colectia de egiptologie de la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei. Astfel ca saptamana aceasta avem ocazia sa vedem cu proprii ochi franturile de istorie egipteana expuse, constand in vase ceramice, lucarne pentru iluminat, statuete mitologice realizate din ceramica, faianta sau piatra, un vas de sticla, pandantive si scarabei, fragmente din sarcofag de lemn pictat si o masa funerara. Aceste obiecte au fost donate Muzeului Banatului la sfarsitul secolului al XIX-lea de arhitectul banatean Herz Michael, curator al Muzeului de Antichitati din Cairo si membru al Societatii de Istorie si Arheologie din Timisoara din 1905. In anii '70 au fost adunate toate obiectele egiptene din tara pentru a alcatui o unica expozitie itineranta. Acum, dupa multi ani, bucata noastra din acea expozitie a fost recuperata. Suna putin, e drept, but it's the best we've got. Ar trebui sa salutam micuta "victorie" a orasului nostru printr-o vizita la muzeu. Expozitia e deschisa pana duminica iar intrarea e 2 lei.

Sursa: Agenda, TimisoaraAzi.

Later edit: De doua zile tot incerc sa vizitez Egiptul asta, dar soarta imi joaca feste. Ieri am ajuns la intrare si, surpriza, Muzeul se inchisese din cauza unei pene de curent. Buuun. Azi m-am prezentat din nou si teapa. Muzeul s-a inchis la patru(!). Cand ma gandesc ca m-am sculat de la opt si am pierdut vremea pe acasa. Maine sunt la lucru. Mai ramane duminica, dar parca vad ....

14 mai 2008

A cazut din nou cortina

Acum exact 2 luni scriam ca anii 2000 ne vor aduce multe vesti neplacute in domeniul celei de-a saptea arte, marcata de tot mai multe si dese iesiri din scena a marilor actori romani. Aflam aseara de la Scaevola o trista veste care imi amintea ca fuiorul isi toarce soarta neobosit iar firul vietii e tare subtire. Ieri, 13 mai, cortina a cazut peste o alta viata de exceptie din cinematografia romana, un veteran neobosit ce in jumatate de secol a punctat genericul a peste 70 de filme romanesti si straine. Sultanul, pasa, haiducul, razboinicul Colea Rautu, cel care ne-a oferit cele mai indragite personaje negative (Soliman Pasa, Murad III, Pasa Iusuf, Spanu) care au fost intruchipate vreodata pe marele nostru ecran, a fost invins pentru ultima oara. Luptele s-au incheiat si sufletul sau mare a luat drumul odihnei vesnice. Avea 95 de ani.

13 mai 2008

Trei piese ... (g)rele vol 7

In lipsa de un subiect mai acatari si pana trece ziua asta de 13 profit de minutele ramase pana la 00:00 ca sa mai ofer cateva melodii (prea)ascultate luna asta:

1. Audio Bullys - I'm In Love. Niste britanici ce canta muzica electronica de cativa ani. Piesa e mai veche dar eu acum am dat peste ea si nu ma mai satur. Are si un video misto.


2. D.Kay & Epsilon - Platinum (Comatron VIP). Drum & base ce-ti face sangele sa clocoteasca. De ascultat in mp3 cand mergi pe strada. E o senzatie super tare.


3. REM - Supernatural Superserious. Cred ca e cea mai faina piesa de pe ultimul album al baietilor, Accelerate, aparut recent.

12 mai 2008

Tres Courts - Scurte si bune

Ieri se petreceau in TM doua event-uri pe care de regula nu le-as fi ratat in masura in care nu s-ar fi suprapus intre ele, si amandoua cu tura mea de servici. Ma refer la SdC si Tres Courts. Daca pe primul l-am evitat elegant ca sa nu-mi atrag oprobriul public din partea celor care "citesc cu spor", eu facand adevarate eforturi pentru a-mi ideplini norma de 300 de pagini pe luna, al doilea, care tinea de film, era in vizorul meu de un an de zile. Astfel ca, sustinut din umbra de amicul Luci, pe care l-am delegat sa predea la SdC o umila carticica, am facut ceea ce era necesar pentru a-mi lua un ragaz de 2-3 ore de la birou si a da o fuga pana la Casa A. M. Guttenbrun. Buna alegere am facut. Ulterior am aflat ca si de la SdC au migrat destui catre sala de proiectie a scurtelor ceea ce m-a bucurat si intristat in egala masura. Sper ca Ama nu le-a purtat pica.
Selectia internationala a cuprins 51 de scurt-metraje impartite in 3 calupuri de cate 17, dupa fiecare proiectie avand la dispozitie 2 min in care sa votezi pe un fluturas filmul care ti-a placut mai tare. Voturile se centralizau urmand sa fie acordat in zilele urmatoare un Premiu al Publicului. Dintre filme am remarcat in mod deosebit:
This is not a movie - despre cum e sa faci figuratie fara sa fii constient de asta;
The Job - o parodie satirica la adresa bataliei din domeniul corporatist. I-am dat votul meu.
Oktapodi - animatie delicios de amuzanta cu doua caracatite indragostite;
Cat man do - mic desen animat care mi-a amintit de ce nu suport pisicile;
Post-it - un scurt dramatic despre o tanara care nu poate trece peste o despartire;
Une histoire louche - clip in care un cuplu format dintr-un evreu si o ne-evreica primeste o lectie din partea bunicului evreu venit in vizita. Votat!
John and Karen - animatie super despre un cuplu - el urs polar, ea pinguin - care trece printr-o perioada dificila :))
Butterfly - realizare tehnica deosebita ce probabil o vom vedea intr-o reclama.
Le Cafe - un fel de oda animata inchinata cafelei care nu se sfarseste cu bine insa :p. Am votat-o!

Mai jos puteti urmari The Job, castigatorul Marelui Premiu.


si Cat man do, cea mai buna animatie :D



A fost proiectata si o selectie nationala de scurt-metraje, insa nu am putut sa raman la vizionare asa ca nu am nici o parere. Sper insa ca a fost mai reusita decat anul trecut. Dintre short-urile anuntate erau si cele doua clipuri Budai Beer, pe care cred ca le cunoasteti.
In incheiere pot spune ca mi-a placut aceasta a doua editie Tres Courts din Romania si ca le multumesc organizatorilor, Centrul Cultural Francez, pentru tot ce fac ca sa ne "culturalizeze".

11 mai 2008

Mi s-a rupt

Am aflat si eu de articolul dlui. Tuca din Jurnal in care s-a gandit el ca e momentul sa-si bage nasul in blogosfera si sa ne spuna parerea sa. Potrivit dansului "cei mai multi dintre bloggeri" sunt neintelesi, frustrati, onanisti, niste rime iesite la lumina, fara talent sau inspiratie, ascunsi in spatele unui nick sau unei poze studiate. Dle Tuca, mi s-a rupt in paispe si ultima farama de respect ce-o mai aveam pentru dumneata. Trecand peste faptul ca aceste caracteristici se pot aplica foarte bine si celor mai multi dintre jurnalisti o sa va amintesc ca pe bloggeri nu-i plateste nici dracu ca sa-si exprime frustrarile neinspirate si, mai mult, nu plateste nimeni un leu ca sa le citeasca. In contrast cu tonele de articole comandate si executate de care e plina presa sau cu atacurile virulente (cum e al dumitale) menite sa creeze polemici, sa inflameze spiritele si sa creasca tirajul. Astea presupun un talent desavarsit si o inspiratie aproape divina, zau daca nu! In plus, nu cred ca exista vreun blogger care chiar daca vorbeste din spatele unui nick sa nu poate fi contactat in vreun fel. Iar daca are si o poza "desteapta" asta deja il face persoana publica, putand fi balacarit de oricine si oricum. Nu asa se petrece insa cu ziaristii de duzina ce-si imprastie harul prin diverse fituici. Acela e adevaratul anonimat :)). In alta ordine de idei, va spun sincer ca am gustat pe unele blogguri mai mult talent si inspiratie decat in miile de ore glorioase de moderator pe care le-ati avut.
Asa ca, d-le Tuca, stim si noi ca internetul are haznaua lui, plina cu blogguri tampite, saituri cretine, retele de cocalarizare, etc. Nu stiam insa ca sunteti in stare sa va coborati de pe antena pe care v-ati cocotat pana in cloaca internetului si sa va inmuiati degetul in ea ca sa aratati ca e mizerie. Noi o stim mai bine ca dumneata. De ce nu ne aratati mizeria din haznaua unde se foloseste hartie? V-am fi cu totii recunoscatori. Asa, ca de la un servitor al globalizarii la altul.

Alte pareri: Comanescu, Alex Brie, Gramo si Scaevola.

09 mai 2008

Tres Courts 2008


Festivalul International de Tres Courts (Foarte Scurte) inseamna proiectarea simultana in mai multe orase din lume a selectiei celor mai bune scurt-metraje de pana in 3 minute. In 2008, Romania este tara cu cel mai mare numar de orase in care se va proiecta acest film fest, 23, depasind-o pana si pe Franta, mama cu initiativa, care il plimba doar prin 22 de locatii. Desi initial ideea era de a se proiecta simultan (in perioada 2-3-4 mai) in toate cele vreo 70 de orase din lume, ulterior fiecare si-a stabilit propriul program influentat probabil de multitudinea evenimentelor culturale din preajma Pastelui si 1 Mai. Timisoara si-a ales, spre nenorocirea mea, data de 11 mai, cand ne invita la Casa Adam Muller Guttenbrun de la ora 16. Am spus nenorocire pentru ca duminica e zi de munca si se pare ca voi lipsi. Asta daca nu cumva imi iau liber vreo 2 ore cat sa vad cele 51 de miniclipuri pe care le astept de un an. Poate mergeti voi si-mi spuneti ce si cum. In 2007 a fost o selectie excelenta din care puteti urmari doua mai jos:

Fish Attack



Not so small talk - castigatorul Marelui Premiu

08 mai 2008

Alege-ti stapanul

Discutam aseara la o bere cu amicii despre ce spoturi au mai interzis baietii de la CNA. Eu ma amuzam pe seama reclamei la coniac, aia cu politistii "niste tarani", care btw nu a fost interzisa de CNA ci i-a expirat perioada de difuzare, ceilalti se ambalau pe seama spotului electoral de la Antene: Alege-ti stapanii cu grija! Cum eu nu prea ma uit la televizor, habar nu aveam despre ce vorbeau. Ceata mi-a fost risipita azi dimineata cand surfand prin rss, am gasit la amicul bucovinean spotul cu iz de distopie totalitara. Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu pe acelasi perete in vreme ce supusii aleg mecanic noul Big Brother care sa ne tempereze excesele libertatii de expresie. Pentru cine are ochi sa recunoasca o idee veche de 100 de ani, decizia CNA - stop the spot - e cel putin ilara in contrast cu niste tarani.



via Puisorul Cufurit.

07 mai 2008

Wallpapers III

E timpul pentru o noua portie de desktop-uri din colectia mea personala. De data asta tema este dark. Enjoy!

Schimb de Carti TM09


Daca nu ati aflat deja de pe alte bloguri, duminica 11 mai are loc Schimbul de Carti cu numarul 13 (al 9-lea in TM). Evenimentul a fost amanat o saptamana din motive de miel si iarba verde, 1 mai sau tari straine. Cu toate astea eu ma vad in imposibilitatea de a raspunde chemarii intrucat voi fi la lucru ceea ce ma foarte indispune. Ce sa fac, au inceput sa-mi placa intalnirile astea lunare la o cafea sau un ceai in Music Box (sau Old Boy's) cu teancuri de carti pe masa si povestiri pe limba. De obicei as fi facut ceva in sensul asta, ca sa pot ajunge, dar cum am cam abuzat de ajutorul colegilor de servici in ultima vreme, iau o pauza de la aceasta activitate extra-muncitoreasca pentru a reveni proaspat la urmatoarea editie. Voi incerca sa termin insa macar o carte (mai am jumate din Trainspotting) ca sa o returnez, prin intermediar ce-i drept, astfel incat sa intre in circuit si sa va bucurati de ea. Cititi cu spor!

P.S. Te Iubesc

Ne-am intalnit pe un drum de tara pe campurile inverzite ce acopereau zona mea natala. Erai in vizita si te-ai ratacit iar eu m-am oferit sa te indrum. M-ai insotit inspre oras si mi-ai impuiat capul cu tot felul de lucruri despre care eu habar nu aveam. Dar te ascultam fascinat caci stiam deja ca tu esti Aceea. Iar cand ne-am sarutat prima oara timpul a stat in loc iar lumea s-a sfarsit. Lumea mea de pana atunci a murit in acel sarut din care apoi a izvorat viata noastra. Pana sa realizez asta eram deja casatoriti, aveam un apartament mic intr-un oras mare, job-uri solicitante, credite, nervi si stres. Dar tu inca asteptai sa inceapa viata noastra. Eu vroiam un copil, tu nu erai pregatita sa-l cresti intr-o garsoniera, eu vroiam sa ne mutam iar tu spuneai ca nu avem destui bani, eu eram dispus sa-mi iau inca o slujba, dar tu nu reuseai sa pastrezi nici una. Pana sa realizezi ca de fapt asa e viata, si nu exista un preambul care sa te pregateasca pentru ea, eu am murit. Tumoare pe creier. Se mai intampla, ce sa faci? O data cu mine insa s-a terminat si viata ta. Ai cazut in depresie, te-ai inchis in casa, ai inceput sa te invinuiesti pentru cele spuse sau nespuse. Erai intr-o stare jalnica si nimic nu te scotea din asta. Pana cand, de ziua ta, ai primit un tort. Era de la mine. Si un mesaj in care te rugam sa intri intr-un joc pe care-l pregatisem intrucat nu eram gata inca sa-mi iau ramas bun. Era vorba de o serie de scrisori pe care urma sa le primesti la anumite date si in anumite locuri si care cuprindeau instructiuni care sa te poarte catre multimea de amintiri pe care le-am impartasit. Asa ne luam adio, retraind cele mai frumoase momente ale noastre, pretuindu-le dar, in acelasi timp, dandu-le la o parte pentru a ne putea continua drumul, tu in viata, iar eu in ce-o fi dupa ea. P.S. I'll love you till the end.

E doar un mic rezumat al filmului pe care l-am vazut asta seara. Nu inseamna nimic pentru voi, dar eu am realizat ca uneori viata e prea scurta pentru a o irosi cu ganduri meschine, frustrari inutile sau tot felul de regrete si oftate. Just live ... in puii mei!
P.S: filmul mi-a confirmat ce banuiam de mult, anume ca femeile habar n-au ce vor; asa ca al naibii sa fiu daca mai intreb pe vreuna ce vrea ea. Nu inseamna ca nu ma intereseaza, ci ca daca vrea ceva, sa faca bine sa spuna. :D

05 mai 2008

Filme cubaneze


Saptamana asta Institutul Cervantes si Universitatea de Vest ne rasfata din nou cu filme in limba spaniola de data asta provenite patria havanelor, Cuba. Incepand de azi, 5 mai, si pana vineri, 9 mai, puteti urmari in mansarda Facultatii de Arte (P-ta Marasti) proiectii ale unor filme realizate de unii din cei mai buni regizori cubanezi.

5 mai - Adorables Mentiras , 1992
6 mai - Lista de espera , 2000
8 mai - Barrio Cuba , 2005
9 mai - La edad de la peseta , 2006

Filmele incep la ora 18, au subtitrare in romana iar intrarea este libera. Popcornul vi-l faceti singuri :). See u there!

02 mai 2008

Praga - a good city for walking

Asta e mesajul de pe cana care mi-am adus-o drept suvenir din Praga si care intr-un fel exprima cea mai de pret calitate a acestui superb oras european - mersul pe jos. Cand spui ca pleci in concediu, invariabil lumea se gandeste la odihna si relaxare. Neee...exact invers! Cel putin in cazul meu vacantele sunt adevarate tururi de forta din care ma intorc aproape epuizat fizic. Iar Praga nu se dezminte, iti solicita conditia fizica la maxim. La fel cum spune sloganul, capitala Cehiei e un oras perfect pentru plimbare si e indicat sa-l strabati la pas. Pana acolo sunt insa 800 de km care n-au trecut cat ai bate din palme.

Impreuna cu 6 amici am plecat pe la 7 dimineata imbarcati in 2 masini cuprinsi de nerabdarea de a ajunge cat mai repede la destinatie. Am parasit tara pe la Cenad experimentand beneficiile aderarii la UE cand vamesii nici nu s-au sinchisit sa se uite in masini. De acolo drum intins prin campurile galbene de rapita din Ungaria, trecand pe langa Budapesta (din pacate) si ajungand in final la prima destinatie din itinerarul nostru turistic, Bratislava, capitala Slovaciei. GPS-ul chiar ne-a fost de folos conducandu-ne pana la hostel, e drept ca in prealabil ne-am invartit in jurul lui intrucat nu nimerisem strada din prima. Downtown Backpackers Hostel era situat in centrul orasului la vreo 500 de metri de Castelul Bratislava si zona istorica, care e mult mai saraca decat Praga, insa foarte curata si linistita. Era sambata, vreme buna si chef de umblatura asa ca dupa ce ne-am cazat am iesit sa dam o raita. Castelul era pe o colina, si desi nu era deschis pt public, parcul care il inconjoara oferea o priveliste extraordinara asupra Dunarii si a intregului oras. Cica se putea vedea si Viena de acolo pe vreme buna dar n-am stiut, plus ca s-a abatut un nor exact cand eram sus si ne-a stropit c-o ploaie scurta. Dupa ce am atarnat vreo ora prin parcul castelului, am coborat spre centrul istoric, am pozat multimea de cladiri vechi si statui frumoase si am poposit intr-un restaurant sa mancam. Aici prima surpriza neplacuta: o nota de plata umflata cu vre 25% fata de preturile din meniu (vreo 40-50 de lei cu tot cu bautura). Ca era TVA, sau bacsis obligatoriu, sau taxa pe loc la masa, whatever, n-am stat sa dezbatem, ne-am asumat teapa si am trecut-o la pierderi :)). Mancarea a fost bunicica dar nu destula asa ca am mai colindat orasul in cautarea unui fasfood in ideea de "ieftin si sa tina". Acolo la fel, teapa: preturile din reclama nu coincid cu cele de la casa :)). Satui de mancare, am finalizat iesirea cu o plimbare pe faleza Dunarii, populata de turisti nemti, am mancat o zmarszlina (inghetata) si ne-am intors la hostel. Despre cazare nu prea am cuvinte de lauda. O camera de 7 locuri cu mobilier invechit si care nu stralucea de curatenie. Doua toalete cam neingrijite pe hol si doua dusuri fara aerisire care deserveau inca 3 camere la fel ca a noastra (daca nu si mai mari). Daca adaugi si sosirea unui autocar de chinezi totul se transforma intr-un film horror asiatic. Si asta pentru 20 de euro de persoana. Oricum, noi am indurat cu stoicism asaltul armatei de chinezi, net supranumerica, care a cucerit dusurile pana dimineata. M-am intalnit chiar cu unul pe la 3 noaptea in drum spre dabliuvisi (WC adica) si parea un personaj rupt din filmul Ringu: mergea creepy de incet si cu ochii inchisi. I-am luat fata si am intrat repede in baie sperand ca e doar un vis. Cand am iesit nu mai era! Noaptea am dormit neintors, doborat de oboseala acumulata pe drum si de berea slovaca.

A doua zi dupa ce ne-am baut cafeaua pe o terasa micuta am plecat spre Praga. Inainte insa am facut un popas la 20 de km de Brno ca sa vizitam castelul Pernstejn cocotat pe un deal si inconjurat de paduri. Din Bratislava pana in Praga sunt 330 de km pe care i-am facut repede pe autostrada. Pe la sase am ajuns in Praga si dupa ce ne-am incurcat in stiinta GPS-ului am decis sa ne bazam pe instinct si harta si sa cautam pe jos hostelul. Orasul Vechi unde se afla acesta e brazdat numai de stradute inghesuite ce par pietonale, dar nu sunt asa. Poti intra cu masina pana in miezul lui, asta daca nu te intepenesti intr-o ulita, doar ca locuri de parcare sunt greu de gasit si te ard la buzunare. Prague Square Hostel era intr-o cladire istorica de 5 nivele, unde jos gaseai o pizzerie italiana, un restaurant chinezesc, un club si un magazin de suveniruri. Aceleasi lucruri le gaseai insa si in cladirile alaturate, din cand in cand amestecate cu o banca sau o bijuterie.
Eram in buricul targului cum se zice. In 30 de secunde eram in Piata Orasului Vechi, un loc superb incadrat de Primaria Veche cu turnul si ceasul astronomic, Biserica Maicii Domnului dinaintea Bunei Vestiri, Palatul Kinsky si Biserica Sfantul Nicolae. La inceput am fost socat de puhoiul turistic care curgea in toate directiile. O gramada de lume, peste tot restaurante , terase, ghizi turistici, nu stiai incotro sa apuci sau la ce sa te uiti mai intai. In consecinta ne-am retras in hostel sa ne reorganizam. Fata de Bratislava aici conditiile de cazare erau lux. Chiar daca eram 8 in camera (noi 7 plus un pusti din Slovenia) era o curatenie exemplara. Aveam o baie cu dus in camera plus doua toalete si 3 dusuri pe hol la care aveau acces turisti din inca 3 camere. Stateam la etajul patru dar aveam lift caruia singurul lucru ce il putem reprosa era ca vorbea in spaniola si pufneam in ras ori de cate ori auzeam "planta cuatros". Receptionerii erau niste tipi super ok, vorbeau engleza, foarte amabili, ne-au oferit toate informatiile necesare si erau prezenti 24 de ore. Dimineata aveam mic dejun format dintr-un sandvish, cereale cu lapte, cafea, ceai sau suc natural. Totul intr-o bucatarie utilata cu tot ce vrei, chiar si plita si cratite si cuptor cu microunde si mai stiu eu ce astfel ca puteai sa te simti ca si acasa platind doar 14 euro pe noapte.

Praga e imensa iar cele aproape 4 zile petrecute in ea nu mi-au ajuns nici macar pentru centrul ei. Acesta e un oras in sinea lui si aproape ca am uitat ca mai exista o Praga si in afara centrului. Cartierele sale centrale le-am batut insa la pas marunt cu harta in mana de dimineata pana seara ajungand sa ma simt ca acasa. Noi locuiam in Orasul Vechi, o suprafata de doua ori cat centrul Timisoarei (P-ta Operei plus Libertatii plus Unirii si inca ceva) o zona istorica forfotind de turisti. La nord era Cartierul Evreiesc, la fel de mare ca Orasul Vechi cu vreo 6 sinagogi, un cimitir evreiesc si Filarmonica iar la sud se afla Orasul Nou, cat primele doua la un loc, loc dedicat in special shopingului, plin de banci si magazine, restaurante si muzee. La vest, peste raul Vltava, pe care e indicat sa-l traversezi pe podul Carol (construit in 1357) si decorat cu statui de sfinti, se afla Cartierul Mic, in fapt tot atat de mare ca si Orasul Nou. Jumate din el o constituie insa Parcul Petri, o colina inalta de 300 de metri pe care urci cu funicularul (un mic trenulet) si care iti ofera o priveliste superba asupra intregului oras. La nord de Cartierul Mic se afla zona de referinta a orasului, Castelul din Praga si Catedrala Sf Vitus, la randul lor inconjurate de alte palate in stil baroc, gradini etc. Cam asta era suprafata pe care speram sa o acoper in 4 zile. In mare am reusit sa o strabat, dar de intrat si vizitat nici o sansa. Au ramas multe de vazut si cred ca nici un an daca stai nu poti sa zici ca ai vazut tot ce era de vazut.
Deci, am vazut:
- Piata Orasului Vechi, cu memorialul lui Jan Hus in mijloc, terase pe margine si trasuri care asteapta sa te duca la plimbare. In mijloc e inscriptionat Meridianul 0 Praga.
- Biserica Maicii Domnului, de afara arata impresionant, arhitectura turnuletelor te duce cu gandul la Disneyworld. S-or fi inspirat din ea americanii.
- Primaria Veche si Turnul cu Ceas, care bate la ora fixa si ofera un spectacol de multi asteptat. Se deschid niste usite si se perinda figurile celor 12 apostoli prin ele.
- Biserica Sf Iosif, intrarea era libera, multe decoratiuni, tablouri, picturi murale, o imensa orga si mana mumificata a unui hot atarnand de un lant :p.
- Podul Karol, accesibil doar pietonilor si decorat de vreo 30 de statui de sfinti, pe el salasluiau vanzatori de suveniruri, portretisti, muzicanti ambulanti. Capetele de pod era doua turnuri inalte, in care se putea urca contra cost.
- Manastirea Strahov, veche de 800 de ani, am intrat doar in curte pt ca mai departe era taxa de intrare.
- Colina Petri pe care am urcat cu trenuletul si in parcul careia am zabovit cateva ore bune. Are un turn de observatie in varf sub forma turnului Eiffel din Paris doar ca la scara redusa (60 m).
- Castelul din Praga in care nu am intrat pt ca era o coada de cateva sute de oameni. Insa are o curte frumoasa ;)). Catedrala Sfantul Vitus e in curte si e de-a dreptul imensa. Are peste 600 de ani si era in proces de restaurare. Nici in ea nu am intrat ca era o coada luuungaa si a inceput sa ploua :(.
- Vechea Sinagoga Noua o cladire gotica veche de 800 de ani. Am fi intrat in ea dar aici era pe "pachete": sase sinagogi plus cimitirul la oferta, numai 300 de coroane!! Adica vreo 12 euro. Na mersi, dar omul mai tre sa si manance...
- Muzeul Instrumentelor de Tortura. Foarte interesant si iti lasa un sentiment neplacut. Intrarea era vreo 10 lei.
- Muzeul National. O cladire imensa in stil neorenascentist in care se adaposteau o colectie de pietre (m-am saturat de ele), una de oase si cioburi, o expozitie de dinozauri (schelete complete de tyranozaurus si gigantozaurus) apoi zoologie, paleontologie etc. 15 lei intrarea.
- Sex Machine Museum, chiar langa hostel, cred ca era interesant dar intrarea de 10 euro era prea mult.
- Muzeul Comunismului, cred ca era interesant dar la 25 de lei intrarea numai un amic s-a riscat sa intre.
- Teatrul National si Filarmonica(Rudolfinium), cladiri monumentale pe le-am admirat din apropiere, dar cred ca merita sa vezi un spectacol acolo. Ghidurile aratau niste sali somptuoase numai cu catifele si brizbrizuri.
- Piata Veceslav, de forma dreptunghiulara si lunga de vreo 800 de m cu o gramada de magazine si restaurante de ambele parti.
- Piata Karol, in fapt un mare parc incadrat de doua artere de circulatie. Ar mai fi fost multe de vazut dar timpul si banii dicteaza programul. Poate data viitoare.
Sa va zic acum de mancare. In Praga se poate manca si scump(!) dar si ieftin. In ambele cazuri insa se manca bine. Cand spun ieftineala insa nu ma refer la cantina studenteasca ci la preturi asemanatoare cu un restaurant ok de acasa. Totusi, eram in centrul Pragai. Un lucru foarte bun mi s-a parut afisarea preturilor la intrarea in local. Te scutea de situatia ca la citirea meniului sa-ti pice falca in fata chelnerului. Am gasit cateva localuri dragute cu mancare super astfel ca puteai manca pe saturate de 25-30 de lei (inclusiv bautura). Gulas, pizza, paste, fripturi diverse cam asta a fost meniul. Alte locuri de mancat erau diversele fastfood-uri cu gyros si falafel la vreo 10 lei sau micile gherete care vindeau carnati si crenwusti prajiti chiar si in centru. Cum tot am pomenit de bautura tre sa va spun ca cehii au o bere excelenta: Pilsner, Krusovice, Velkopopoviky, Staropranem etc sunt marci de exceptie. Nu mai zic ca erau cu 12% alc. Probabil ca de la ele m-am si procopsit cu o durere crancena de gat intr-o dimineata, motiv pentru care a trebuit sa fac o cura cu absint in seara urmatoare :)) Apropo, un shot de absint e mai ieftin ca unul de tequilla buna. Asa ca m-am intors cu o sticla. Aici are un pret prohibitiv, ce naiba. Iar acolo era patria lui. Absintul si cristalele de Boemia - marci cehesti!

Na ca am obosit sa tot scriu atat asa ca incerc sa inchei. Deci ca sa rezum:

Bune:
- oras super, o gramada de locuri de vizitat sau de evadat
- oameni de treaba, amabili, civilizati si cunoscatori de limbi straine (cat sa te intelegi cu ei)
- bere buna si mancarea la fel
- curatenie pe strazi
- pana si cersetorii erau civilizati si nu te agasau cu cerseala lor.
- nici un caine comunitar
- preturi mici la haine de calitate care in Romania ne sunt inaccesibile (colegul nostru de camera, Yuri, a ramas mut cand a auzit ca mergem la shoping. "In Praga?" a fost reactia lui. Ce stie el...)
- circulatia era foarte civilizata, nu prea am vazut aglomeratie.

Mai putin bune:
- locuri de parcare greu de gasit, fiind nevoit uneori sa conduci si 2 ore in cautarea unuia pe care inevitabil il si platesti.
- forfota de pe strazi poate deveni deranjanta daca nu te obisnuiesti cu ea. Dupa 12 insa totul e linistit si pustiu.
- piatra cubica :)) foarte faina ca aspect, foarte deranjanta pt mers pe jos.
- faptul ca daca vrei sa vezi trebuie sa platesti :D

Gata si relatarea mea, subiectiva ce-i drept, dar e singura pusa la dispozitie intrucat ceilalti sase calatori nu sunt blogeri. Deocamdata ;)).
Vor mai aparea si alte poze pe masura ce le adun si incarc.

01 mai 2008

Bine v-am regasit!

Vluturul a aterizat. Expeditia Praga (via Bratislava) a fost incununata de succes. Am vazut, m-a cucerit, m-am intors. Pe scurt, ce ne desparte pe noi de cehi? Pai vreo mie de castele si inca pe atatea biserici. Revin cu detalii si poze in curand. Tre sa dorm o vreme sa-mi revin.