Un an

de bloggareala. Acum exact un an, incepeam sa fac blogul asta din plictiseala sau prea mult timp liber. Poate era curiozitatea fata de conceptul de jurnal online - cu ce se mananca asta - sau doar dorinta de a-mi dovedi mie ca pot sa-mi fac "sait" fara sa am experienta sau pregatire in domeniu. Ideea initiala era de a face un fel de sertar virtual in care sa-mi depozitez taieturile din viata de zi de zi cu gandul ca reflectarea la ele va ajuta la o intelegere mai buna lumii care ma inconjoara. Apoi a devenit o biblioteca atipica, in care se amesteca de-a valma ganduri, versuri, muzica, filme, carti, frustrari si suparari, exact ceea ce-l face un blog personal. In final e un loc de promovare a chestiilor care ma preocupa si de informare a celor care citesc pe aici despre lucrurile pe care consider eu ca ar trebui sa le afle. Desi a inceput ca o joaca, acum inclin sa-l consider una din cele mai bune idei avute prin prisma rezultatelor neasteptate la care m-a condus. O largire a anturajului sau crearea unui al doilea cerc de prieteni in urma implicarii in proiectele SdC si TM99BLOG, proiecte despre care n-as fi aflat altfel. Bineinteles ca vechea garda a ramas, dar pe masura ce fiecare isi gaseste drumul in viata, sita cerne si legaturile se slabesc pana ce ramane doar un fir invizibil de telefon. Asa ca e o imensa bucurie cand gasesti sange proaspat si minti deschise dornice sa comunice, pentru ca cea mai mare dorinta a noastra ca fiinte este sa comunicam. Iar acum la un an, Richie's Day e unul din instrumentele mele de comunicare cu lumea, in sensul ca eu impartasesc o idee iar lumea o preia, o dezvolta sau ofera o perspectiva noua. Cata vreme cineva raspunde instrumentul are un rost. Cand asta nu se va mai intampla blogul va redeveni sertarul meu cu vechituri, capsula timpului care ma va amuza peste 10 ani. Sau cine stie cati... multi sa fie!