Legende

Tot am vazut pe diverse bloguri, intre care si al Tomatei, discutii despre legende provocate indeosebi de filmul I Am Legend, in care Will Smith, cercetator briliant, ramane ultimul om pe Pamant si intra in legenda descoperind leacul la o misterioasa epidemie. Tomata era aproape sigura ca ea nu va intra in "legenda" vreodata. Nici eu nu-mi fac griji ca voi ocupa vreun rand in cartile de istorie. Profit insa de idee pentru a ma intoarce la ceea ce imi umple mie ziua - filmul. Mai exact acele filme biografice despre oameni deosebiti, care si-au depasit conditia de simpli muritori, si care daca si-ar fi scris singuri necrologul ar fi putut spune fara jena I AM LEGEND.

Voi incepe cu ultimul vazut, Chaplin(1992), in care legenda cinematografului este interpretata de Robert Downey Jr. in probabil cel mai bun rol din cariera sa. Cel putin mie asa mi s-a parut. Chaplin e filmul pe care de mult doream sa-l vad. Cred ca de vreo 10 ani. In vreme ce alte filme le dau la TV de cateva ori pe an, acesta era ocolit de posturile noastre de tembeliziune. A trebuit sa ajungem in era DVD-ului si FileSharing-ului ca sa pot vedea biografia "vagabondului". Am fost impresionat sa vad ce copilarie chinuita a avut cel care a ajuns sa puna umarul la zidirea cetatii filmului fiind unul dintre avangardistii acestei arte. Parasit de tata si cu o mama in prag de nebunie, zbatandu-se deseori in saracie, Charles a urcat pe scena inca de la 5 ani dovedind un talent inascut pentru comedie. Plecat cu o trupa de teatru in America, Chaplin intuieste potentialul peliculei de celuloid si se orienteaza spre film. Realmente indragostit de filmul mut creeaza unul dintre cele mai cunoscute personaje inventate vreodata - The Tramp - vagabondul cu maniere de gentleman. Actor, regizor, producator, scenarist, muzician, Chaplin le face pe toate in acei ani de inceput ai filmului. Intr-o scena superba Charles isi face montajul filmului in diferite camere de hotel si folosind doar foarfeca si lipiciul. Aproape ca un fotograf dinaintea erai digitale ce-si avea camera obscura in baie. Atinge insa o notorietate uriasa si devine cel mai bine platit star de la Hollywood. Isi face si dusmani datorita convingerilor sale social-umaniste, in primul rand pe Hoover, seful FBI care il considera comunist si-l va sicana multa vreme. A dus o viata controversata in principal datorita convingerilor politice, a statutului de imigrant si a relatiilor amoroase foarte numeroase. Cu toate acestea, ceea ce conteaza este mostenirea lui, o opera care insumeaza aproape 100 de filme in care a jucat sau pe care le-a regizat. Datorita lor cel mai mare actor de comedie a intrat in legenda iar filmul lui Richard Attemborough ii acorda un merituos tribut inclusiv prin pleiada de actori de renume care au contribuit la realizarea lui incepand chiar cu fiica lui Chaplin, Geraldine, care-si joaca propria bunica, apoi A. Hopkins, D. Aykroyd, K. Kline, Marisa Tomei, James Woods si multi altii...

O alta legenda transpusa pe ecran intr-un mod cat se poate de reusit este Mozart. Filmul Amadeus(1984) in regia lui Milos Forman mi-a oferit o desfatare muzical-vizuala cum rar gasesti. Genialul compozitor austriac te cucereste cu comportamentul sau copilaresc si cu perfectiunea operelor sale. Aproape ca-l intelegi pe Salieri cand il invidiaza pe Maestru si il uraste pe D-zeu pentru ca i-a dat un asemenea talent unei astfel de fiinte care sfideaza pe oricine si orice. E o incantare sa-l vezi pe Mozart, interpretat de Tom Hulce, cantand la pian si umilindu-l permanent pe Salieri. Imensitatea talentului sau te striveste pur si simplu. Partiturile erau compuse fara nici o stersatura de parca muzica i se ivea in cap si o transcria pe hartie fara sa fie nevoie s-o asculte. Cand am vazut Nunta lui Figaro, Don Giovanni sau Flautul Fermecat parca imi venea sa fug la Opera sa le vad si eu pe viu. Iar astea sunt doar cateva din vasta opera pe care magicianul a compus-o in scurta sa viata. Sfarsitul e emotionant, Mozart compunand pana la epuizare ultima sa opera, Requiem-ul, pe care si-l vedea ca propriul sau cant funebru.

Beethoven, o alta legenda a muzicii clasice, are si el un film excelent realizat - Immortal Beloved(1994). Gary Oldman interpreteaza magistral suferinta marelui compozitor german care, afectat de surzenie, a compus cea mai mare parte a operelor sale fara sa le auda vreodata. Filmul e compus din flashback-uri si se invarte in jurul misterului creat de scrisoarea lasata la moartea sa si adresata "To my Immortal Beloved", trecandu-se astfel in revista relatiile sale de iubire cu diferite contese si fiice de nobili. In fapt filmul este o frumoasa poveste de dragoste al carei protagonisti sunt Ludwig si o femeie care trebuie descoperita. O scena memorabila si foarte intensa mi s-a parut cea a interpretarii Odei Bucuriei in sala operei, intretaiata din cand in cand de flash-uri ale copilariei sale.
Alte legende care-si merita cu prisosinta acest apelativ si care au fost portretizate de niste filme excelente ar fi Amedeo Modigliani(Modigliani), Ray Charles(Ray), Gandhi(Gandhi) si lista e lunga. Mai spuneti si voi altele!!