30 noiembrie 2007

Intre prieteni

M-am gandit deseori daca ne-ar filma cineva pe ascuns facand ceea ce facem zi de zi, oare ce film ar iesi. Unul romantic, unul de actiune sau unul de groaza :). Raspunsul mi l-am primit in timp ce priveam miercuri seara filmul proiectat in cadrul Zilele Filmului Spaniol abia incheiate ieri. A fost singurul vazut din pacate din cauza conditiilor inumane de vizionare (sala veche a cinematografului Studio, neincalzita in vreme ce afara erau -5 grade) care te fac sa nu mai revii vreo luna la cinema. O patura groasa ar fi fost o solutie desi mai util era un sac de dormit. S-ar fi potrivit perfect cu aventura in care te imbarcai. Nici vajnica portareasa nici chiar adormitul Cerber - paznicul cavoului (care avea si el o patura!) nu ma vor impiedica data viitoare sa vin in echipament de ski complet, bocanci de iarna si o caciula cu ciucurei (de care avea tipu din fata mea din cauza caruia am pierdut jumate din subtitrare).
Sa revenim insa la film. Este vorba de “En la ciudad” un film din 2003 in regia lui Cesc Gay care mi-a lasat o impresie deosebita in sensul ca la final m-am bucurat ca l-am vazut chiar daca tremuram si picioarele imi erau inghetate. Filmul ofera o felie din viata de zi cu zi a unui grup de prieteni de peste 30 ani, fiecare cu jobul sau, partenerul sau de viata, cu momentele de ratacire si singuratate. Nu e un film de actiune, nu are intamplari deosebite, este atemporal, chiar si locatia e greu de dibuit (Barcelona). E insa un film de dialog, despre relatii umane si privindu-l te simti ca si cum ai fi unul din membrii invizibili ai grupului luand parte atat la momentele placute cat mai ales la cele neplacute. Pentru ca participantii acestor scene de viata au defecte: mint, inseala, parasesc. Insa toate sunt prezentate intr-un mod decent, aproape “politicos”, fara a judeca, iar lucrul asta pe mine cel putin m-a facut sa-i iert si sa-i accept asa cum sunt, ca niste prieteni apropiati. In definitiv nici noi nu suntem perfecti, si daca calitatile sunt cele care ne apropie, in defecte ne regasim cu totii. Nu cred ca vreunul din spectatori nu a gandit la un moment dat, zambind usor, “hmmm…da, stiu cum e, mi s-a intamplat si mie”! Eu chiar m-am amuzat copios. "Stii, nu te iubesc. Aseara n-am venit pentru ca am fost cu cel pe care il iubesc. S-a intors in oras. Nu s-a intamplat nimic, insa amandoi ne doream foarte mult sa facem dragoste. Dar n-am facut. Pentru ca te respect prea mult. Dar pe el il iubesc. Zi ceva!!!" Baietii buni tac si asculta. La asta se pricep cel mai bine. Cam atat despre prieteni si filmele cu ei. Mai povestim dupa Festivalul Filmului Francez care se desfasoara in 5-7 decembrie!

28 noiembrie 2007

Klaxons - Golden Skans

Asnoapte m-a obsedat piesa asta pana tarziu. V-o pun s-o ascultati si voi. Poate se ia! Uuuuuuuu...aaaaahhh :)) Sa sune klaxoanele!!!

27 noiembrie 2007

Unii dorm, altii viseaza

Asa m-am saturat de tara asta de oameni lenesi sau hoti si de conducatori incompetenti. Sau hoti. S-a vazut si la vot ca doar ceva mai mult de un sfert s-au deranjat sa iasa din casa duminica. Restul ori au fost prea lenesi ori nu le-a pasat. Sau poate liderii nostri tembeli nu sunt in stare sa mobilizeze lumea sa-i sprijine in demersurile pe care le fac. Asa ca au aruncat un sac de bani pe un referendum ca sa afle cata lume iese din casa. Nu-i nimic, bani sunt destui nu-i asa? Economia merge mai bine ca niciodata, salariile si pensiile cresc. Tara prospera! Sau e doar o iluzie?! Ma uit la mine in oras. Se tot chinuie autoritatile sa faca o centura. Sau o autostrada. Sau sa repare o sosea. Si nu-s in stare. Nu cred ca banii lipsesc. Problema e ca gandesc la scara redusa. Mai stie cineva cum inaugura Basescu sau Tariceanu nush ce podulet peste un raulet. Le luase vreo luna sa-l faca si era eveniment national. Pai ce ar trebui sa mai zicem de arabii din Dubai care creeaza paradisul pe pamant. Eu nu incetez sa ma intreb ce mananca aia acolo? S-au nascut cu singurul scop de a soca lumea cu ideile lor nebunesti. O sa ziceti ca au bani. Pai nu au avut tot timpul. I-au facut. O sa spuneti ca au petrol. Aiurea. Doar 6% din economia lor estimata la vreo 40 miliarde $ (de cinci ori mai mica decat a noastra) se bazeaza pe petrol. Mult mai mult scot din turism. Dar la naiba sunt o tarisoara mica. Au, pardon, aveau un litoral de 60 de km, dar vor avea datorita proiectelor impresionante peste 2000 de km de coasta. Asa ca dupa o introducere mai lunga decat mi-as fi dorit sa vedem unde s-a ajuns:

1. The Palm Trilogy and The World. Toata lumea a auzit de insula palmier din Dubai. Daca nu stiati, una e aproape gata - Palm Jumeirah iar alte doua sunt in lucru, mult mai mari decat prima - Palm Deira si Palm Jebel Ali (ca o idee, prima are peste 30 de hoteluri de 5* si cateva mii de apartamente si vile). Nu discutam de investitii ca nu-mi incap zerourile. Insa si profitul va fi pe masura.



The World e "Lumea" formata din 300 de insulite, fiecare cu o viloaca pe ea asa cum e cea de mai jos, prima terminata si probabil deja vanduta:
2. Cata senzatie a facut primul hotel de 7* din lume, Burj al arab, construit si pe apa pe deasupra. Ce o sa mai zicem de primul hotel subacvatic - Hydropolis. Construit in Germania cu 500 de mil $ urmand a fi scufundat in apele Golfului pe la anu, ne ofera 200 de camere de 5* in care poti dormi cu pestisorii (la geam)!
3. La sfarsit, nici mai mult nici mai putin decat "cea mai inalta cladire din lume" - Burj Dubai. Mai aproape de cer cu 800 de metri, va fi gata la anu dupa 4 ani de munca. Hehe, noi facem poduri intr-o luna, ce stiu ei?!

Viitorul, dar la altii

@ surse: http://www.thepalm.ae/ , http://www.funonthenet.in/content/view/127/31/

25 noiembrie 2007

Elodia mania

Isteria asta cu Elodia o sa intre in istorie brat la brat cu Otv-ul cel "senzational". Mi se face greata numai cand ma gandesc nu alta. Noroc ca-i avem pe baietii din Baia Mare cu "unguru bulan" sa mai alunge din scarba. Urmeaza 2 scenete tari de tot:


Elodia the game

24 noiembrie 2007

Sa am o zi buna...

Ma gandeam dimineata inainte de a merge la somn ca ziua asta n-are nici o perspectiva de a deveni ceva mai mult decat o sambata "ordinara". Cat de mult m-am inselat! Dupa 3 ore de somn mi-am si primit vestile care sa-mi schimbe parerea. Asa ca in ordinea sosirii lor:
1. Vine iarna (again!) de saptamana viitoare cu zapada, frig, inghet si toate alea care au lipsit anu trecut, cu stiri la TV ca ne-a luat prin surprindere, cu salvari spectaculoase si reportaje riscante de te miri unde. Tineti aproape!
2. Se deschide Multiplexu' la Timisoara in sfarsit. La Iulius Mall de vineri, 30 nov. ne asteapta 7 sali de cinema de 5 stele. Gata cu tremuratul la Timis si Studio inveliti in paturi. O sa merg si eu dupa ce le inaugureaza "rezidentii" cafenelelor din preajma.
3. Parazitii si-au scos album nou. Am si uitat de ei de cand nu i-am mai ascultat. Piesa "Concentrati in Metropole" chiar te pune pe ganduri. Spicuiesc din versurile lor: "vom lega prietenii on line bazate pe transfer de mega", "o sa stam cu laptopu-n wc in era digitala". Hmm...cred ca stiu pe cineva :)).


Asa ca cred ca voi avea o zi buna azi, si probabil si voi pe langa mine...

23 noiembrie 2007

Poftiti la masaj


In meseria mea se intampla sa dau si peste oameni cu nevoi mai "speciale". Dinalea ce se spun zambind pe sub mustata. In fine, toata lumea care citeste un ghid de activitati saptamanale gen Zile si Nopti, Sapte seri, 24Fun nu poate sa nu observe uriasele reclame la masaj erotic. Asa s-a intamplat si cu eroul povestirii mele, in speta un turist grec. Normal ca i-au lucit ochii la vederea frumusetii care-l imbia din anuntul publicitar. Si la fel de normal ca a venit la mine, singurul cu obligatie profesionala de a-l ajuta. Deh, clientul nostru stapanul nostru! Asa ca dupa o balbaiala englezo-romano-greaca plus gesturi am inteles ca tipu vrea sa incerce stiinta maseuzelor romance. Ok. Pun mana pe telefon si sun. O voce zglobie la celalat capat: - Poftiti va rog! - Pai...in legatura cu masajul, zic eu. Faceti si la domiciliu? - Nu, doar la noi la sediu, imi raspunde vocea suava. - Pai unde e sediul d-voastra, ca in anunt nu aveti adresa? - Va dam adresa cand sunteti in taxi. Ok, pana aici. Deja incepea sa sune dubioasa toata chestia. Imi si imaginam niste namile dornice sa-ti maseze scafarlia printr-o scara de bloc neluminata. Multumesc politicos si incep sa-i explic grecului nabadaios care-i treaba. Ii atrag atentia ca chestia e ciudata si cam riscanta dar nu-l conving. El vrea sa se duca :)). Bine prietene, du-te cu D-zeu. Ii chem un taxi si ma duc sa vb cu soferu. Ii explic ca destinatia e invaluita in mister si trebuie s-o afle singur dupa ce pleaca. Adica sa sune de pe drum si sa afle indiciile care il vor conduce la "palatul placerilor". Noroc ca era un tip de treaba si i-a placut aventura de transporter. I-am luat indicativul si l-am avertizat sa nu-mi duca omu in zone dubioase ca-l are pe constiinta. Apoi i-am zis curajosului grec ca daca nu vine intr-o ora inapoi chem politia, jandarmii, DIAS-ul si comunitarii daca e nevoie. Si s-a dus. Nu stiu unde a fost dar dupa vreo ora si ceva s-a intors relaxat si parfumat si bineinteles f multumit. L-am intrebat doar "cu sau fara finalizare?" N-a inteles nimic. Nici nu mai conta...Anyway asta a fost tot, hai ca plec ca mi-am facut rezervare...

20 noiembrie 2007

Reteta perfecta

Se ia cea mai frumoasa si talentata actrita a momentului, Nicole Kidman, i se pune alaturi un adevarat macho brazilian, Rodrigo Santoro, se dau pe mana unui regizor original si oscarizat in acelasi timp, Baz Lhurman (Moulin Rouge, Romeo + Juliet) si se stropesc din belsug cu parfum Chanel de 42 000 000 de dolari asa incat sa iasa o reclama de mai mare dragu sa te uiti la ea (sau un film mai scurt, cum vrei). Totul pe muzica lui Claude Debussy - "Clair de lune".

17 noiembrie 2007

Remediu anti-tristete

Cand esti "blue" si deprimat si n-ai chef de nimic (cum sunt unele persoane din jurul meu), arunca o privire la filmuletul asta si pe loc iti schimbi culorea si-ti dispare deprimarea. Parol!

16 noiembrie 2007

De ce scurt-metraj?

De ce ma uit la film in loc sa citesc cartea? De ce citesc in carti in loc sa merg sa vad si sa experimentez cu propriile simturi. Viteza e raspunsul. Viata de azi se petrece la viteze aproape luminice. Abia reusesti sa tii pasul cu ea. Te dai jos din pat si nici nu realizezi ca se intuneca deja. Stai si te intrebi cum au trecut 8 ani de zile atat de repede. Totul e parca un vartej ametitor si se succede intr-un ritm ce pare imposibil de oprit. Si peste tot acest haos guverneaza timpul. Mai precis lipsa lui. De cate ori pe zi nu spunem sau auzim "n-am timp, n-am timp!" Nimeni nu mai are timp, parca ne scapa printre degete. Nu mai avem rabdare sa decelam - vrem sa ajungem direct la miez. Vrem sa ne satisfacem pasiunile in cat mai scurt timp. Si asa imi explic eu succesul pe care il au short-urile, intrucat ofera cinefilului exact ceea ce-si doreste in cel mai scurt timp posibil. O singura idee, bine transportata pe pelicula, fara bagaje inutile, dialoguri de umplutura sau twist-uri fara sens, ascutit ca un spot publicitar dar fara mercantilismul din advertaizing. Asta e ceea ce iubesc la scurt-metraj. Libertate de expresie in cea mai pura forma. Incercati sa desprindeti ideea centrala din Tricko (T-shirt), un scurt-metraj sloven (ca tot au fost Zilele Culturii Sarbe) pe care l-am vazut prima data la Anonimul 2007 in Delta. Enjoy!

Ce extensie mi se potriveste?

Incercand sa trasez Conturul infinit am gasit o "leapsa" cu un test curios pe care m-am gandit sa-l fac si eu (pe principiul daca nu o primesti ti-o iei singur): cica ce tip de extensie mi s-ar potrivi daca as fi un fisier? Rezultatul e .swf - adica "Lucesti dar n-ai substanta. Iti place sa te joci, dar deseori devii enervant. Maturizeaza-te!" Pai sa wa f*t nervii atunci! :))
You are .swf	 You are flashy, but lack substance.  You like playing, but often you are annoying. Grow up.
Voi ce draq de extensie sunteti?

15 noiembrie 2007

Un sut in fund pentru Becala!

Am gasit un joc care da "dependenta" prin practicare intensa, exact ceea ce iti trebuie dupa o zi de munca. Poate fi practicat numai de cei care nu se tem de sabia razboinicului luminii, patriarh al Stelei si voievod peste latifundiarii din Pipera. Jocul il gasiti aici. Imi bateti recordul?

14 noiembrie 2007

Pauza de reclame

Nostalgia Noptii devoratorilor de publicitate nu m-a parasit inca asa ca raman in registrul celor mai "bune" (a se citi: funny) reclame din US si va indemn sa vizionati o parte din colectia 2007. O savoare deosebita o au cele la chipsurile Doritos si bineinteles berea Budweisser. Enjoy!





Cireasa de pe tort e cea mai misto reclama la Bud vazuta pana acum - Borcanu cu injuraturi:

13 noiembrie 2007

Charme la Timisoara

Trei motive m-au decis sa postez aici urmatoarea reclama: o idee funny, o muzica placuta si cea mai frumoasa...piata din oras, Piata Unirii, toate intr-un singur spot publicitar la lenjerie intima. That`s amore!


12 noiembrie 2007

K1 la categoria ... pitic!!?

In sport nebunia nu cunoaste frontiere. Nu de alta dar circul s-a mutat din cort in ring si la televizor. Ala mic, albastru, ce respira greu...pe ala pun toti banii :))

Abonament...la fetitze

"Valabil la d-ra Miti Vasilescu de la Hotelul Minerva. Tarif 50 de lei. Noaptea intreaga se socoteste 2 numere. La mai multe numere se face rabat. Duminica si de sarbatori visitele se primesc numai dimineata din cauza aglomeratiei". Ce vremuri!!! Ce inima , ce caracter!!! Nici nu-i de mirare ca se inghesuiau barbatii duminica, cand nevestele erau la biserica...
@sursa: http://patrasconiu.blog.cotidianul.ro/2007/11/08/de-colectie-no-comment.html

40 000 de ani...in zadar

Justitia chiar e oarba
Am urmarit saptamana trecuta finalizarea procesului teroristilor care au spulberat gara Atocha din Madrid in 2004 ucigand vreo 200 de persoane si ranind alte aproape 2000, noi romanii fiind a doua natiune ca numar de victime dupa spanioli. Deci aveam un interes sa-i vad pedepsiti pe autori cat mai dur. Rezultatul insa mi-a provocat un suras amar. Trei dintre plasatorii bombelor au "capatat" cate 40 de ani pentru fiecare mort si 18 ani pentru fiecare ranit. In total 40 000 de ani. Simbolic pentru ca in Spania pedeapsa maxima ce poate fi executata de o persoana e 40 de ani de puscarie. Asta inseamna ca peste 40 de ani ii vom vedea din nou prin metrouri. Daca nu mai repede, pentru buna purtare :)). Te face sa te intrebi ce rol mai are sistemul punitiv intr-o tara democratica. Suntem civilizati si incercam sa respectam drepturile omului chiar si in cazul celor care nu dau doi bani pe ele. In facultate am fost rugati o data sa ne manifestam opinia in ceea ce priveste pedeapsa cu moartea tinand cont ca la noi ca si in alte tari europene a fost abolita, doar cateva state mentinand-o si fiind aspru criticate de UN. Imi amintesc ca m-a pus serios pe ganduri, asupra moralitatii "crimei legale", ideii de D-zeu pe pamant, calau atotputernic decizand probleme de viata si de moarte. Tocmai finalitatea acestui tip de condamnare, imposibilitatea de a se reveni la starea dinainte in cazul unei erori m-a facut sa nu sustin justetea aplicarii ei. Noi suntem civilizati, noi nu ucidem, noi indepartam dusmanii societatii. Ii punem la pastrare. Dar parca orice infractiune se judeca dupa gradul de pericol social pe care il aduce. Adica daca un om ucide alt om si face 20 de ani, unu care ucide 200 de ce sa faca numa 40? Macar detentiune pe viata! 40 000 de condamnari pe viata! Si sa faca numai una era de ajuns. Dar n-a fost sa fie. Si cireasa de pe prajitura asta invechita e ca abilul orchestrator al atentatelor a fost achitat din lipsa de probe. Baiat destept. Sper sa imparta o pestera cu Bin Laden. Asa ca voi arunca chifteaua asta juridica in sertarul cu batranica care a furat o paine si a facut 1 an sau tipul care a fumat ceva nepotrivit intr-un loc nepotrivit si a facut 3 ani. Astia sunt dusmanii societatii :(! In fine, ubi lex non distinguit ... pai ar trebui sa distinga la naiba, doar noi o facem!

05 noiembrie 2007

Schweppes Film Festival

Este vorba de o serie de scurt-metraje care fac parte din campania de comunicare Schweppes, initiata la sfarsitul lunii octombrie, "o campanie originala care incita, da indicii si implica inteligent consumatorul in dezlegare de mistere". Filmuletele sunt realizate de cunoscuti regizori europeni, care plecand de la un mesaj specific, au avut liberatea de a aborda diverse genuri cinematrogafice: romance, drama, thriller, comedie, actiune etc. Asa ca nu mai asteptati si intrati in cinematograful virtual pe http://www.schhh.ro/ . Acum ruleaza primul film din campanie - Magnifique, o comedie delicioasa de 7 minute. Atentie, e pentru un public matur :))!

03 noiembrie 2007

Iepurasul


Cum mergeam eu prin oras
Am vazut un iepuras.
Zambaret si optimist,
Cu blanita de artist.
Avea ochi frumosi si blanzi
Si mustatile plapanzi.
Imi purta noroc mereu,
Era, iepurele meu...

Aseara l-am cautat
Pan-aproape a inoptat,
Dar nicicum nu l-am gasit;
Unde oare a fugit?
Dimineata l-am zarit
Pe o banca - adormit;
Era galben de vopsea
Si-o labuta-i sangera.

Unde-ai fost mai iepuras?
Tare m-am ingrijorat!
Dar el trist si fara glas:
A fost Paste - ai uitat?

Jape - Floating

Studiu asupra mecanicii impactului. Asa se putea intitula videoclipul asta al carui scenariu consta in aruncarea a cat mai multe legume si fructe catre un nefericit. Pare plictisitor dar nu e. E chiar interesant sa privesti cum se striveste o tomata sau un gogosar de fata lui. Stau si ma intreb: daca il nimerea o nuca de cocos? Presupun ca in spatele camerei se afla o prietena furioasa!?

01 noiembrie 2007

Alba Iulia...here I come

Peste exact o luna se intampla ceva in tara asta. Si nu ma refer la alegeri, europene sau cum or fi, nici la ziua protv-ului, nici macar la venirea iernii pe care o astept de 2 ani (!) ci la Ziua Noastra Nationala - 1 Decembrie. Iar anul asta chiar vreau sa ma sarbatoresc alaturi de alti romani decat cei peste care dau zilnic in TM. Asa ca vreau sa merg la Alba Iulia. Nu dintr-un exces de zel patriotic sau din convingeri nationaliste ci dintr-o curiozitate si o dorinta puternica de a strabate acest oras la pas si nu in goana masinii in drum spre alte destinatii. Si NU, nu m-as duce ca sa mananc fasole cu carnati gratuit, cum vor spune la stiri. Vreau sa vad parada militara, sa ascult fanfara militara, sa ma inchin in Catedrala Reintregirii, sa-i salut pe veterani si sa le multumesc jenat. Nu vreau insa sa merg singur. Asa ca dragilor, care vreti sa ma insotiti, da-ti un semnal. Iar daca curiozitatea nu va convinge, poate filmuletul de mai jos va avea ceva efect. La mine stiu c-a avut. Nu degeaba a primit mentiunea juriului la Festivalul Filmelor de 1 Minut!
Felicitari Catalin Leescu pentru About Time.
video