Traiasca Romania Dodoloata!!

Pe 1 Noiembrie lansam o invitatie prin care cautam amatori pentru o calatorie la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu vazusem orasul decat pe geamul masinii aflat in trecere spre alte destinatii, asa ca imi doream sa-l vizitez. In decursul lunii am reusit sa adun doar 4 prieteni la fel de dornici si de "patrioti" cu care am pus la punct detaliile calatoriei. Asa ca in seara de 30 nov. m-am intalnit in Irish House cu Adina, Cami, Ionut, Dia si Daniela(care nu a putut sa ne insoteasca desi ar fi vrut), pentru o portie de curaj intr-o cana de vin fiert sau pahar de bere. Dupa ce am batut traditionalele cuie in butucul Pub-ului, am plecat spre gara. Trenul ne astepta, biletele erau luate, totul era pregatit. Mai putin pregatiti eram noi sa mergem 4 ore cu un tren inghetat. Daca acceleratul de Iasi e Foamea, asta de Sighetu Marmatiei e Frigu. Fara sa dam jos nimic de pe noi, ne-am inghesuit unii in altii cu manusi, caciuli si fulare. Traiasca CFR-ul masii care scumpeste biletele la fiecare 3 luni. Am ajuns inghetati in Alba Iulia pe la 3 dimineata si la vederea zapezii(nu prea multa) am tras o scurta bulgareala. Sa ne incalzim. Apoi am intrat, evident, in birtul garii sa le terminam provizia de cafea si ceaiuri. Acolo numa specimene de indivizi cu ochi bulbucati sau de adormiti pe mese, fauna specifica garilor romanesti. Am rezistat pana cand niste "cocalari" au inceput sa fie prea "prietenosi" cu fetele. Era vremea sa plecam cat inca ne mai puteam abtine. Si oricum nu avea sens sa ne provocam soarta. Autobuzele incepusera sa circule, asa ca dupa ce am inconjurat o data Alba Iulia cu unul dintre ele(am adormit ce sa-i faci!) cu al doilea am ajuns la locul dorit - Cetate.

Era o dimineata frumoasa. Se crapa de ziua si cerul era senin. Insa era un frig! Asa ca am gasit repede un birtulet calduros, cu lume ok la mese si care servea vin fiert. Da stiu, la ora 6 dimineata...dar nu suntem alcoolici. Vinu si-a facut repede treaba si toti am intrat intr-o stare de relaxare placuta. Asta pana ne-a trezit foamea din visare. Ne-am amintit de o shaormarie in statia de autobuz si ne-am indreptat spre ea sa ne potolim foamea. Am ras o tura de fetele care mai ieri isi duceau zilele cu cate un pachet de biscuiti iar azi se infruptau cu o pofta de speriat :))) din shaormele uriase cu cartofi(carnea cam lipsea). In fine, dupe ce am baut si am mancat, urma distractia, nu? Am cumparat steaguri tricolore, ne-am pus flori in piept, am patruns in Catedrala Reintregirii(unde cred ca l-am vazut pe Malaiele!), am fost pana la statuia lui Mihai, la cea a lui Avram Iancu, am stat de vorba cu jandarmii(eh ... fetele si uniformele!!) si in final ne-am ocupat un loc pe bulevardul paradei.

La 12 a inceput parada, cu Furdui Iancu si mai 2 cantand Noi suntem romani apoi urmand sa defileze fanfara militara si trupele de vanatori de munte, jandarmi, academia militara etc. Vreo 200 de soldati insa fara tehnica militara. Buni si astia tinand cont ca era cat pe ce s-o anuleze de la Bucuresti. Din partea oficialitatilor a fost doar Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor. A urmat parada porturilor populare, o adevarata procesiune de cai, carute si oameni imbracati in haine specifice zonelor din care proveneau, fiecare cu instrumente muzicale si dansuri traditionale romanesti. O bogatie de sunet si culoare incercand sa mai alunge din frigul ce ne punea stapanire pe oase. Eram de-a dreptul intepeniti si lipiti de gardul protector dupa doua ore de stat nemiscati. La final ne-am dezlipit cu greu si am taiat-o spre un loc mai calduros. Am ajuns intr-o autoservire unde se bea un vin cald si prost si o cafea pe masura. Nu mai conta, cald sa fie, sa putem gandi mai departe. Foamea ne dadea ghes din nou si frigul si oboseala probabil aveau acelasi efect, asa ca am plecat spre o pizzerie din aceeasi statie de autobuz:). Acolo ne-am petrecut restul zilei cu pizza, bere si cafea pana la ora plecarii spre gara. Trenul era la 18. Din nou am luat autobuzul aiurea, ocolind tot orasul si ajungand chiar la fix. Noroc cu biletele dus-intors care te scapa de o gramada de stres inutil. Alergat dupa tren, urcat in vagoane diferite, cautandu-ne apoi pe mobil, chestii obisnuite noua, s-au intamplat si acum. Ne-am acomodat tocmai in compartimentul in care nasii isi imparteau partea, rugandu-i respectuos sa o faca in alta parte :)). De data asta am avut bafta: acceleratul de Galati baga caldura de parca era pe gratis. Era sufocanta, dar asta nu ne-a oprit sa nu adormim imediat si sa motaim impacati tot drumu spre Timisoara. Ne-am trezit in gara cu angajatii cfr-ului gata sa ne mature din compartiment crezandu-ne boschetari. Calatoria s-a incheiat in acelasi Irish, dupa o plimbare cu steagurile prin oras ca sa simta lumea evenimentul. O ultima bere asa de noapte buna si ne-am carat. La iesire o intrebare care ne-a readus pe pamant: - A jucat Romania cumva? - Nu, a fost 1 Decembrie!! :((